Gânduri şi nuanţe

Poate că nu suntem atenţi, poate că ne grăbim, poate că nu înţelegem ce vor ceilalţi de la noi defapt… Poate că interpretăm şi categorizăm fiindcă în funcţie de cum suntem noi lăuntric, aşa îi vedem şi pe ceilalţi. Interpretările greşite sunt aducătoare de conflict, fără dubiu, dar de ce facem asta? De ce aducem conflictul în vieţile noastre şi ce ar trebui să facem ca să nu mai apară? Poate să terminăm cu etichetările fără noimă pe care le aplicăm în general celor din jurul nostru, poate să fim sinceri, în primul rând cu noi şi apoi, ca o urmare naturală, cu ceilalţi, poate să nu mai folosim complezenţele acestea atât de urâte din viaţa de zi cu zi. Poate că dacă ne-am cunoaşte mai bine pe noi înşine (despuindu-ne de toate aparenţele), atunci nu am mai interpreta greşit ce spun alţii. Cuvintele sunt doar simboluri, la fel ca mai tot ce ne înconjoară. Dacă am cunoaşte cu adevărat persoana din faţa noastră, am înţelege de ce un anumit cuvânt are o altă conotaţie (mai “slabă”) pentru el şi atunci nu l-am mai blama…

Atât de mult ne falsificăm vieţile zi de zi, încât relaţiile noastre omeneşti sunt unele false, de complezenţă şi pentru confort. Suntem interesaţi emoţional să obţinem de la cei din jur aprobare pentru tot ceea ce facem. De ce? Pentru o anumită plăcere psihică cerută de minte. Am sorbit această “cafeină socială” tot mai mult, în fiecare moment, încât am ajuns dependenţi de ea, singura care ne furnizează o anumita liniste aparenta. Ca să fim NOI, aşa cum suntem în realitatate, ar trebui să renunţăm la toată această teatrizare a trăirii, ar însemna să refuzăm să facem ceva împotriva propriei voinţe, ar însemna să le spunem oamenilor verde-n-faţă ceea ce credem despre ei sau să nu le “dăm apă la moară” perpetuând o iluzie (distrugerea utopiilor individuale nu aduce bucurie la început, ci durere, o enormă durere şi tristeţe), ar însemna să ne comportăm absolut fireşte în toate situaţiile în societate, să nu fim bucuroşi dacă nu simţim asta, să nu fim trişti dacă nu simţim asta, să nu pretindem că ştim mai mult sau mai puţin decât ştim cu adevărat, să nu pretindem că putem mai mult dacă într-adevăr nu putem mai mult, să nu aderăm la vreo opinie sau filozofie doar pentru că este mai populară sau mai apreciată în rândul anturajului, să încetăm să mai fim de gaşcă, dacă acea gaşcă se situează din majoritatea punctelor de vedere la polul opus (Atenţie! Obişnuinţa te adaptează lucrurilor!) să încetăm să fim pseudo-”plini de patos”, fiindcă astfel creăm tot mai multe conflicte în jurul nostru. Ca să fim noi trebuie să renunţăm la carapacea aceasta pe care o adunăm zilnic, trebuie să nu mai fim nişte falşi, vicleni şi interesaţi! Ca să fi noi trebuie să renunţăm la complezenţe! Eu sincer, m-am săturat de complezenţe!