Metode şi tehnici
Azi am luat o foaie de hârtie şi un creion şi am început să scriu. Buuun… să vedem!
Sunt încă la facultate, asta e bine, pentru că nu mai sunt la liceu (ceea ce nu era foarte rău, dar starea de bine trecută nu se poate translata din păcate şi am şi o vârstă venerabil de tânără). Trebuie să trec examene, să mă distrez şi să merg pe drumul cunoaşterii atât cât mă duc picioarele. Ce buchet frumos şi colorat! Acum, la punctul următor, trebuie să termin facultatea şi asta în glorie evident… iertaţi-mi dorinţa pentru nişte lauri, dar aşa trebuie să fim în viaţă, cât se poate de egoişti şi interesaţi. Buuun… după prima victorie urmează master şi evident un serviciu foarte bun, plătit cât mai gras, doar am cu ce, nu? Oameni buni, angajaţi ca mine nu veţi mai găsi, iar cel mai bine mă pricep să fiu director la un institut de cercetări cunoscut şi cu relaţii internaţionale sau măcar diplomat în lipsă de altceva. Doar am cu ce… Am şi serviciu, masterul e aproape terminat, deci la punctul următor trebuie să-mi caut o consoartă. Clar! Dacă se poate cea mai frumoasă fată din lume, deşteaptă foc, dar nu mai mult decât mine şi care să-mi înţeleagă spiritul meu boem. Dacă o cheamă şi Josephine, atunci totul e ca pe roate. Ce să fac, sunt insuportabil de dăruit! La punctul următor este evident: doctoratul şi apoi diplomaţia e la doi paşi. Limbi străine ştiu, prezentabil sunt, am o soţie minunată, iar copacul cunoaşterii îl cresc practic în propria grădină, de la vila recent construită. Doamne, îţi mulţumesc că m-ai binecuvântat să trăiesc printre oameni de vază, nu printre nenorociţi!
Cum cine sunt eu? Uite, du-te la o oglindă şi uită-te… ai să mă vezi în toată splendoarea mea!
P.S: Acum, dacă mă scuzaţi, trebuie să vărs…
