Gânduri şi nuanţe

Oamenii sunt cei mai mari arhitecţi ai schimbării! De când eul a devenit pentru individ punctul central au apărut şi dorinţele fundamentale, din care se desprind toate celelalte dorinţe. Dorinţa de a te impune, dorinţa e a te arăta cel mai bun, dorinţa de a te diferenţia, dorinţa de a acapara, dorinţa de confort, dorinţa de a schimba lucrurile de fiecare dată. Şi am schimbat lumea de mii de ori… Am numit aceasta de-alungul vremurilor în diferite moduri: viaţa e o junglă, instinct de supravieţuire, stăpânirea celui dominant, puterea maselor, luptă de clasă, economie de piaţă, ş.a.m.d. Omenirea s-a dezvoltat, a crescut, s-a întins şi continuă să facă acestea. Omul simte nevoia în continuare să schimbe lucrurile, dar şi pe celălalt de lângă el. Poate că e şi acesta un instinct de vreun fel sau poate că se plictiseşte. Poate că după ce se obişnuieşte cu o anumită stare de fapt, devine nemulţumit şi vrea altceva. Ceva nou, mereu ceva nou… E ca şi cum ţi-ar scăpa un lucru printre degete de fiecare dată şi nu vrei să vezi că nu e departe. Defapt e chiar lângă tine. Şi atunci uiţi de el, vrei o schimbare. Aşa vrem noi oamenii să redefinim lumea din jurul nostru, cu tot ce cuprinde ea. Dar noul e prezent mereu, aici, acum şi în continuă mişcare. Ne trebuie doar curajul să deschidem ochii şi să privim, cu zâmbetul pe buze. Cer prea mult?